Valea Casinului (comunele Casin si Manastirea Casin), prin asezarea geografica, se caracterizeaza prin conditii naturale complexe care au favorizat popularea acestui teritoriu din cele mai vechi timpuri.

Relieful acestei zone, variat si armonios, cu o vegetatie bogata si felurita incanta privirea si impaca sufletul, a creat dintotdeauna un mediu favorabil de locuire si conditii bune de existenta.
Acest uluc depresionar (Valea, spatiul dintre dealurile subcarpatie si munti, colinele impadurite) au constituit locurile preferate ale omului preistoric sau din feudalismul timpuriu. Cercetarile arheologice atesta prezenta omului aici cu asezari confirmate inca in epoca bronzului si fierului, cu garantii certe de continuitate.

Incepand cu feudalismul dezvoltat, asezarile de pe Casin au fost cunoscute din documentele date de reprezentantii tronului moldovei, respectiv de Alexandru cel Bun in 1410. O caracteristica a acestor vremuri era constituirea asezarilor la marginea codrilor, sub munte, asa cum este cazul celor de pe Valea Casinului. Asezarile de aici pot fi identificate si urmarite, cu mici modificari din sec. al XV-lea pana in zilele noastre cu concentrari din ce in ce mai mari de populatie, situati in fata si in apropirea padurilor transcarpatice, unde puteau tine legatura intre populatia de pe ambii versanti ai Carpatilor prin poteci, drumuri, pasuri si trecatori tainice.

In legatura cu asezarea, structura si evolutia locuitorilor din zona Casin nu avem prea multe documente, suntem obligati sa ne sprijinim sa ne sprijinim pe cateva catagrafii, catastifuri, recensaminte sau unele documente generale referitoare la Moldova, la anumite lucrari stiintifice si anume:
Vasile Parvan   aprecia ca, in urma colonizarii Daciei, densitatea populatiei a crescut de la 5 la 10 locuitori per km.p.
Stefan Pascu aprecia ca la sfarsitul sec. al-XIV-lea Moldova avea 400.000 -450.000 locuitori, deci populatia era foarte rara.
O problema foarte importanta  o constituie cresterea populatiei de pe Valea Casinului si in acest scop incercam o analiza atenta.
Se poate lua in calcul sporul natural al populatiei bastinase, despre care se poate afirma ca era oarecum mic. Cresterea numarului locuitorilor s-a produs datorita emigrarilor romanesti din Transilvania si Muntenia, realizandu-se o adevarata colonizare in epoca feudala.

In veacul al XIII-lea, ungurii patrundeau in grupuri tot mai sporite in Transilvania, isi intaresc stapanirea in acesta provincie, complica situatia romanilor de aici prin deposedarea de pamanturi si constrangeri diverse, aplicand biruri foarte mari, situatia complicandu-se prin aplicarea ,,birului imparatesc”.
Despre Valea Casinului facem mentiunea ca in anul 1409-1410, Alexandru cel Bun daruieste stolnicului Domoncos si celor doi frati ai sai sase sate pe Valea Casinului si Oituzului, situatie inregistrata in ,,Documentele moldovenesti” ale lui M. Costachescu, mentionate apoi de Radu Rosetti in ,,Pamantul, satenii si stapanii” pag.163.
Cei veniti in Moldova erau scutiti de aproape toate darile si obligatiile iar dregatorii domnesti nu aveau voie sa patrunda in satele lor. In asemenea conditii, ca urmare a acestor emigrari, numarul populatiei de pe Valea Casinului a crescut foarte mult, emigrarea continuand si in secolele urmatoare astfel incat  in secolul al XVIII lea  un maghiar Mihail Cserei spunea: ,,Din Transilvania poporul trece in masa in Moldova”. Ideea este completata de Nicolae Iorga care in articolul ,,Acte si fragmente relative la istoria romanilor” scria: ,,Ambasadorul german  Diez vorbeste de 24.000 de familii trecute in 1767 din Transilvania in Tarile Romane”. Este vorba de locuitorii din Tara barsei care au trecut muntii si au colonizat Valea Casinului. Nimeni nu stie cum dar incercam sa explicam ca ,,locuitorii de la Bretcu, cei aflati pe malul paraului Negru unde aveau fanete foarte bune, au fost deposedati de ele si aflandu-se in apropirea pasului Casin s-au hotarat si au trecut pe firul vaii in zona Casinului, deci peste munte in imediata apropiere, stabilindu-se in frumoasa vale a Casinului, care le-a oferit gazduire si conditii mai bune de viata.

O foarte buna parte dintre ,,bretcani”(locuitori ai comunei Bretcu) s-au asezat pentru totdeauna aici pe Valea Casinului.
Cercetatorul Matei Vlad de la Institutul de Istorie,,Nicolae Iorga”, in lucrarea ,,Colonizarea rurala in Tara Romaneasca si Moldova, in sec.XV-XVIII” noteaza: ,, In Moldova se aflau indeosebi in judetele Putna si Bacau, cu centrul la Stanesti, pe langa mosia Manastirii Casinului si la Soveja, barsani”.
Acelasi fapt este mentionat si in lucrarea ,, Documente privind relatiile agrare in veacul al XVIII lea” cu comentarii importante privind obligatiile taranilor serbi. Cumulandu-se aceste informatii privitoare la conditiile asezarii locuitorilor din zona Casin, avem posibilitatea de a face niste aprecieri de mare obiectivitate.
In ,,Hrisovul” domnitorului moldovean Grigorie Calimachi din 29 martie 1763 se arata ca ,,in satele Manastirii Casinului traiesc acum barsanii”, apoi in hrisovul lui Constantin Ipsilanti, din 04iulie1800 se vorbeste de locuitorii barsani ce se afla cu locuinta lor pe mosiile Manastirii Casinului(din ,,Documente privind relatiile agrare din veacul al XVIII lea in Moldova” pag. 376).

Peste stratul populatiei dacice bastinase, temeinic gospodarite in acest bazin in secolul al XVII lea au venit adusi vremelnic de acele circumstante explicate mai sus, grupuri de transilvaneni, in special locuitori din Bretcu, fostul judet Trei Scaune (astazi Covasna) care treceau cu vitele muntii pe firul paraului Negru si in continuare pe raul Casin, de unde s-a si numit pasul Casin. Acest fenomen a determinat cresterea populatiei pe Valea Casinului.
Tot in secolul al XVII lea au venit indemnati de aceleasi scutiri, grupuri mari de tarani musceleni de la Rucar, Dragoslavele, care s-au aflat mai intai la Soveja, in Putna de unde au trecut muntele pe Valea Casinului, localizandu-se pentru totdeauna aici.
De asemenea cu prilejul construirii Manastirii Casinului au fost adusi circa 800 de robi care dup ace au lucrat la inaltarea bisericii, a zidurilor si a celorlalte costructii interioare, dupa cei trei ani de munca, nu au mai parasite localitatea si s-au localizat in jurul manastirii. Ei erau in majoritate tigani si au constituit satul ,,Dezrobitii Manastirii Casin”.         In ,,Condica liuzilor” exista o mentiune in care se arata ca la Manastirea Casin in anul 1803 venisera 170 de liuzi(oameni straini), adusi sa lucreze pe mosia Manastirii trimisi de domnitorul Constantin Moruzzi, cu scopul de a sprijini economia Moldovei.

Iata cateva date care ilustreeaza conditiile in care populatia de pe Valea casinului a cescut continuu.
Din documente reiese faptul ca in anul 1892 populatia comunei Manastirea Casin numara 687 capi de familie cu 2509 suflete din care erau 1635 agricultori, 105 meseriasi, 4 industriasi, 12 comercianti, 4 cu profesii libere, 20 de muncitori si 4 servitori; 549 locuitori erau contribuabili. Nu este inregistrata proportia barbate-femei.
Inainte de venirea populatiei migratoare sporul natural al populatiei se zice ca era 6%, dupa venirea populatiei din Transilvania si Muntenia procentul de crestere al populatiei a fost foarte mare.

Cercetatorul Stefan Metes a notat un interesant fragment de cantec popular care circula in Transilvania: ,,In Moldova-i mult mai bine, cine merge nu mai vine”. Tot el ne informeaza ca romanii din Transilvania se duceau in Moldova din pricina ca pamantul era mai roditor, acolo aveau rude, prieteni si dajdiile, robotele erau mai usoare.
Aceleasi afirmatii se fac de catre cercetatorii Vasile Mihordea si Alexandru Gonta care se preocupa de istoria raporturilor dintre tarani si marii stapani de pamant., precum si de obligatiile taranilor serbi, mai ales in Moldova in secolele XIII-XVIII.
In monografia ,,Dragoslavele” a lui Radulescu-Codin si I. Rautescu sunt facute, de asemenea cateva aprecieri interesante si anume: ,,….. in acest veac al XVII-lea, multi locuitori, din Tara Romaneasca(Muntenia) au trecut  nechemati in Moldova(…) circa trei parti dintre satenii din Rucar-Dragoslavele au venit la Soveja si Casin, formand in ambele locuri sate de rucareni si dragosloveni.

Mult timp li se spunea locuitorilor de pe Casin: bretcani, barsani, bercani, apoi li s-a zis totdeauna mocani fiindca erau purtatori de ,,moc”, bat(ghioga) ciobaneasca. In adevar, erau in general oieri si crescatori de vite mari, gospodari intreprinzatori, buni agricultori, carausi, negustori, cunoscatori ai multor mestesuguri legate de agricultura, lucratori de padure ingeniosi si harnici, oameni de isprava si cu multa initiative. Au intemeiat aici gospodarii frumoasa si prospere, stiau sa prelucreza bine laptele si lana. Au defrisat anumite parti din padure realizand un fanarit de calitate si islazuri pentru asigurarea hranei vitelor pe care le cresteau cu mare dibacie. Au dezvoltat o adevarata ,,civilizatie a cresterii cailor”, pe baza careia au dezvoltat carausia…, facandu-se cunoscuti in toata Moldova.
Un fapt foarte interesant si demn de remarcat este acela ca Legea Rurala de la 1864 i-a gasit pe locuitorii de la Manastirea Casin astfel: 307 locuitori cu 2 boi si 120 cu 4 boi. In plus erau prezenti la targuri cu adevarate cirezi de vite de calitate foarte buna.
(Extras din Monografia Casin-Manastirea Casin de prof. Gheorghe Simion)